O piuliță, ca element de fixare esențial, are funcția de bază de a lucra împreună cu un șurub pentru a realiza o conexiune sigură între obiecte. De obicei, are filete interne care se potrivesc cu filetele externe ale șurubului. Prin rotirea șurubului, piulița și șurubul sunt cuplate strâns, obținându-se astfel un efect de fixare.
Nucile vin în multe soiuri, clasificate în diferite tipuri în funcție de utilizarea lor și caracteristicile de design. Piulițele hexagonale sunt tipul cel mai comun, forma lor hexagonală facilitând rotirea cu o cheie sau dula. Piulițele de blocare, prin modele speciale precum inserții de nailon sau fire deformate, împiedică slăbirea în medii cu vibrații sau impact. Piulițele cu auto-blocare utilizează forța de pre-tensionare generată de arcuri sau elemente elastice pentru a obține blocarea automată, potrivită pentru aplicațiile care necesită o fiabilitate ridicată.
Principiul de funcționare al unei piulițe se bazează pe proprietățile mecanice ale filetelor. Când un șurub este înșurubat într-o piuliță, forța de frecare dintre filete generează un cuplu de rezistență. Acest cuplu de rezistență echilibrează cuplul necesar pentru a roti șurubul, prevenind astfel slăbirea șurubului sub presiune. În același timp, se generează presiune pe suprafața de contact dintre piuliță și piesele conectate. Această distribuție a presiunii face conexiunea mai stabilă și capabilă să reziste la forțe externe mai mari.